Basarabia la Centenarul României

 

    Este lesne de înțeles că Centenarul Marii Uniri ne-a prins mai divizați și mai nepregătiți ca niciodată, încă din primele luni ale anului 2018 și până la fastuosul moment Întâi Decembrie. Premisele unui Centenar eșuat au existat încă din anii precedenți și chiar dacă au fost români care au sperat și au lucrat în promovarea evenimentului, per ansamblu, Centenarul s-a diluat într-o masă amorfă de indivizi bătători din palme la vanități deșarte.

După Marea Unire de la 1918, granița de est a României s-a trasat pe Râul Nistru, teritoriul dintre acesta și râul Prut, numit Basarabia, se unise cu Regatul României la 27 martie 1918 după decizia Sfatului Țării de la Chișinău. 22 de ani mai târziu teritoriul a fost ocupat de Uniunea Sovietică prin pactul Ribbentrop – Molotov, ulterior reîncorporat României între 1941 și 1944, iar până la căderea Comunismului a făcut parte din URSS.

Suntem astăzi la 26 de ani de la Independența a ceea ce numim Republica Moldova (cea mai mare parte a provinciei Basarabia plus Transnistria), stat aflat la limita expansiunii euro-atlantice, stat ce nu are încă un proiect asumat pentru viitor nici spre Uniunea Europeană nici spre Uniunea Vamală ci mai degrabă un teritoriu ce își dorește să rămână într-o “zonă gri” de interferențe geopolitice zonă ce la Chișinău se numește “Pro-Moldova”.

În capitala statului moldovean, anul 2018 a debutat promițător. Cu 2 zile înaintea Centenarului Basarabiei, pe 25 martie 2018, în Chișinău a avut loc o mare manifestație unionistă, alimentată într-adevăr din România, însă și cu un mare sprijin al partidelor politice unioniste de peste Prut, în special al Partidului Liberal. Drept rezultat, două zile mai târziu, la Ședința Solemnă din Parlamentul României dedicată Unirii Basarabiei, ședință la care au participat Președintele Parlamentului de la Chișinău, Andrian Candu și și Vice-Premierul Iurie Leancă, Parlamentul României a votat unanim o declarație ce concluzionează faptul că “România și cetățenii ei sunt și vor fi întotdeauna pregătiți să vină în întâmpinarea oricărei manifestări organice de reunificare din partea cetățenilor Republicii Moldova, ca o expresie suverane a acestora”. Astfel, pe lângă declarațiile pompoase ale unor lideri, acest document rămâne și obligă statul român ca pe viitor să încurajeze și să susțină prin orice mijloace aspirațiile cetățenilor din Republica Moldova.

După acest moment, atât la București cât și la Chișinău, lucrurile s-au liniștit, cele două state continuându-și drumurile paralele cu mici ciocniri declarative care să mimeze frăția și prietenia.

O lecție de maturitate pe care clasa politică de la Chișinău o putea da în vara și toamna anului 2018 ar fi fost votul în Parlament pentru schimbarea în Constituția Republicii Moldova a sintagmei “Limba Moldovenească” cu “Limba Română”, proiect propus de exponenții Partidului Liberal și Partidului Liberal Democrat din Moldova și refuzat de exponenții Partidului Democrat, majoritar în Parlament și aflat la guvernare. La nivel de vârf, în România decizia negativă a Parlamentului de la Chișinău nu a fost nici măcar dezbătută, cu excepția ambasadorului României la Chișinău care a opinat că “România ar fi apreciat acest gest simbolic care nu face decât să repună un adevăr științific și să respecte pe deplin o decizie a Curții Constituționale”.

Nici problema expulzării cetățeanului român, George Simion, din data de 2 octombrie de pe teritoriul Republicii Moldova, pentru o perioadă de 5 ani nu a fost ridicată de România la nivel de stat, cum nici blocarea la vama de la Albița – Leușeni pentru 48 de ore a peste 30 de cetățeni români care participau la un marș simbolic pe jos de la Alba Iulia la Chișinău.

Și ziua de Întâi Decembrie a fost în zadar la Chișinău, cu excepția unor manifestări unioniste puerile ale unor ONG-uri de acolo, clasa politică s-a limitat doar la proiectarea tricolorului pe Clădirea Parlamentului și câteva mesaje de felicitare din partea administratorilor Republicii către omologii lor de peste Prut.

Faptul că Statul Moldovean nu știe ce-și dorește și totodată este încurajat atât declarativ cât mai ales financiar de Statul Român, teritoriul dintre Prut și Nistru, teritoriu de drept al României, continuă să trăiască tihnit pe o scenă captivă între marile blocuri economice și militare și totodată atât de aproape de Patria Mamă.

Este de datoria politicienilor de la București ca după alegerile Parlamentare de la Chișinău de anul viitor, să decidă o strategie pragmatică și severă față de orice derapaje ale oligarhiei de peste Prut din drumul Pro-românesc și Euro-atlantic.

Leave a Reply

Desfășurător