OMUL MĂRUNT…

Multe vorbe de duh sunt în patrimoniul limbii române!

Prin meșteșugite combinații dar și printr-un adaos de idei, semnificațiile multora au ajuns să troneze drept citate celebre la mai toate începuturile care construiesc ceva, care dau o direcție, un sens…

Astăzi am să încerc să vă spun ceva despre „omul mărunt”, omul care, într-o combinație de vorbe alese plus idei sănătoase, ne duce spre concluzii ce nu au nevoie de explicații majore!

Iată o definiție a omului mărunt: „Nu contează ce înălțime ai dacă n-ai minte, tot mărunt rămâi”!

Recunosc nenorocirea în care m-am găsit atunci când, fără să-mi consult memoria „citatelor” celebre, l-am votat pe actualul Președinte!

Părea altfel decât caricatura domnului Băse.

Părea altfel și față de megalomanul propus la această înaltă demnitate statală de social-democrați!

Din toate punctele de vedere, Primarul Sibiului părea altfel…

L-a ajutat norocul să găsească și câteva propoziții adecvate campaniei electorale(„decât să fiu mojic mai bine renunț”, o expresie care m-a determinat să-i acord votul cu toată dragostea), în care se amestecase ca un „novice” și m-a făcut să-i ofer votul meu, al prietenilor mei, al celor ce mi-au urmat sfatul…

Aș zice că în primele luni de Președinte ales a fost ceea ce îmi doream să fie, adică un ins ce părea calculat, serios, neimplicat în jocurile murdare ale politicii noastre dâmbovițene!

Părea omul ideal pentru a scoate Țara din minciuna politicienilor de doi bani, omul chemat de Neam și ajutat de Dumnezeu să se instaleze acolo unde au strălucit înaintașii neamului său, după limbă, după port, vrednicii de pomenire Carol-I- și Ferdinand Întregitorul!

Sigur, cei doi n-au fost descendenți din tribul sașilor, dar la o privire ceva mai de „compromis” l-am legat și pe sasul nostru de celebrii reprezentanți ai nobilimii germane, asta așa, ca să ne mângâiem într-un fel amintirile, orgoliile și puțina demnitate ce ne-a mai rămas după glorioasele fapte ale fostei Case regale!

Ce s-a întâmplat după primele luni de „domnie” ale domnului Președinte mi-e greu să înțeleg.

Și mi-e greu pentru că nu vreau încă să recunosc cât de mult m-am păcălit, cât de credul am putut să fiu atunci când i-am acordat încrederea mea, cât de nepriceput m-am dovedit în aprecierea oamenilor…

Cine recunoaște „din prima” că a greșit?

Acum, după ce au trecut niște ani de chinuri și profunde dezamăgiri încerc să-mi dau explicații!

Nici eu nu cred în ele, chiar dacă sunt explicațiile mele, motiv pentru care nici pe domniile voastre nu vă invit să le acordați prea mare interes…

Să fie de vină faptul că n-am dat importanță celebrului citat de mai sus? Adică, n-am crezut că „într-un om înalt se poate ascunde și un om mărunt”?

Lipsit de orice interes pentru Țară, Înaltul nostru Președinte a făcut doar ceea ce știa el cel mai bine: ceea ce nouă ni se părea „un neamestec în mocirla politică”, era de fapt un neamestec în nimic…omul și-a continuat felul lui de-a fi, pe care noi nu l-am știut niciodată, și s-a dedicat trup și suflet propriilor sale interese, trăiri concepții(dacă are și așa ceva)…

Când noi credeam că Înaltul nostru Președinte se retrage pentru a cugeta la treburile Statului, el de fapt se retrăgea în lungi, foarte lungi și costisitoare concedii de odihnă…

Când noi credeam că Înaltul nostru Președinte se retrage în locuri liniștite pentru a gândi soluții de armonizare și echilibru în politica internă a Statului, el de fapt se retrăgea în zonele muntoase ale țării, pe pârtiile unde zăpada bine pregătită de oamenii stafului său de pază pregătiseră joaca cu schiurile…

Când noi credeam că Înaltul nostru Președinte își pierde nopțile în interminabile ședințe de aplanare a unor disfuncționalități din administrația Statului, domnia sa alerga pe autostrada închiriată și bine păzită de la București spre minunatul său Sibiu, orașul de suflet și orașul în care îl aștepta mereu distinsa sa soție!

Când noi îl așteptam pe Înaltul nostru Președinte să intervină cu înalta sa autoritate în domolirea unor răzmerițe din stradă sau aiurea, ne-am trezit cu Înaltul nostru Președinte îmbrăcat în hainele celor ce scandau lozinci și îndemnuri la răzmeriță, la distrugerea relațiilor normale de conviețuire cetățenească într-un Stat!

Și exemplele pot continua pe același calapod, cu același personaj, spre aceleași nenorocite concluzii, că       în omul înalt fără minte zace de fapt un imens om mărunt”!

Omul chemat să asigure, prin înalta sa funcție, echilibrul dintre puterile Statului s-a dovedit a fi, de fapt, omul care a distrus orice urmă de colaborare cu celelalte puteri ale Statului, mai puțin cu instituțiile de forță ale Statului!

Aici, domnul Președinte a devenit un manipulator de marcă!

A scos din toată mărunta sa personalitate un imens apetit pentru colaborarea cu instituțiile de forță ale Statului și a făcut din DNA-ul doamnei Codruța ceea ce nu reușise nici chiar vrednicul de uitare în vecii-vecilor, Măritul Băse!!!

La o așa performanță în prostie amestecată cu tot felul de ingrediente ale parșivelor jocuri politice, toate la vârful cel mai de sus al ilegalităților condamnabile în orice stat democratic,n-am crezut vreodată că se poate ajunge!

Să nu oferi, o treime din an, posturile cerute de primul ministru pentru două din ministerele cheie ale guvernului, este una din marile parșivenii dezvoltate într-un câmp tactic al ilegalității de cea mai joasă speță!

Să nu promulgi Bugetul de Stat pe motive numai de tine știute este culmea imposturii dintr-o gândire ce nu are nimic comun cu gândirea unui Președinte!

Să nu faci nimic, dar absolut nimic folositor pentru Țara ta, dar să te așezi mereu și mereu de-a curmezișul oricărei încercări de normalizare și normalitate a unor trăiri sociale specifice vieții unui Stat democratic este peste puterea mea de înțelegere…

Să te consideri doar Președintele celor ce urlă în Stradă și niciodată președintele celor ce trăiesc în normalitatea acestui timp istoric mi se pare un gest de măruntă înțelegere a rostului tău de conducător al unui Stat!

De fapt, să nu fii în realitate NIMIC, dar să vrei să fii TOTUL fără să înțelegi chiar nimic din ce se întâmplă pe lângă tine, este , ca să-l parafrazez chiar pe domnia sa, un gest de „autism” politic și nu numai…

Iată de ce, de azi înainte, când voi mai fi chemat la vot, înainte să-mi exprim părerea, voi căuta ceva mai adânc prin rafturile memoriei și voi scoate la vedere citatele care ne vorbesc despre oamenii mărunți cu pretenții de Conducători…

La timpul potrivit am să vi le spun și domniilor voastre!

Leave a Reply

Desfășurător